O provocare de 30 de zile concepută pentru a-ți recăștiga controlul asupra propriei vieți.
Cum a luat naștere „30 de zile fără jocuri”
Nu am creat această pagină pentru că am găsit soluția perfectă. Am creat-o pentru că, la un moment dat, am înțeles că, dacă nu fac ceva, jocurile aveau să-mi ia și mai mult din viață. Și poate cel mai greu lucru pe care a trebuit să-l recunosc nu a fost că pierdusem bani, ci să accept că aveam o problemă.
Ani de zile mi-am spus că nu am o problemă.
La început, jocurile nu păreau periculoase. Era doar o încercare. „Pun puțin.” „Poate câștig.” „Doar astăzi.” „Recuperez ce am pierdut.” Apoi, fără să-mi dau seama, „doar astăzi” a devenit din ce în ce mai des. Și de fiecare dată când pierdeam, îmi spuneam că următoarea dată voi recupera. Nu voiam să accept realitatea. Îmi spuneam că mă pot opri oricând. Și, într-un fel, chiar credeam asta. Doar că, dacă mă puteam opri oricând… de ce nu mă opream? Asta este întrebarea pe care am evitat-o ani de zile.
Jocurile nu mi-au luat doar bani.
Când vorbim despre dependența de jocuri, oamenii se gândesc imediat la bani. Și da, banii sunt o parte uriașă din problemă. Dar jocurile nu mi-au luat doar bani. Mi-au luat liniștea. Mi-au luat timpul. Mi-au consumat energia. Mi-au schimbat felul în care gândeam. Au început să-mi ocupe mintea chiar și atunci când nu jucam. Când pierdeam, mă gândeam cum să recuperez. Când câștigam, mă gândeam că pot câștiga din nou. Când spuneam că mă opresc, începeam să mă gândesc când voi juca iar. Și, încet-încet, viața începea să se învârtă în jurul jocurilor.
PROMISIUNILE
De câte ori mi-am spus: „Gata.” „Nu mai joc.” „Asta a fost ultima dată.” „De acum pun banii deoparte.” „Nu mai fac aceeași greșeală.” Probabil de prea multe ori. Uneori reușeam să mă opresc câteva zile. Poate chiar mai mult. Și atunci credeam că am demonstrat că nu am o problemă. Dar apoi apărea un moment. O stare proastă. Un gând. O tentație. Un „hai să încerc doar puțin”. Și totul începea din nou. Iar după aceea veneau regretul, rușinea, furia pe mine și promisiunea că nu se va mai întâmpla. Până când se întâmpla din nou.
CEL MAI MARE DUȘMAN A FOST PROPRIA NEGARE
Mult timp am crezut că problema era jocul. Apoi am crezut că problema era că pierdusem. Apoi am crezut că problema era că trebuia doar să recuperez banii. Dar adevărul era altul. Problema era că eu continuam să mă întorc. Și cu cât pierdeam mai mult, cu atât îmi era mai greu să mă opresc. Pentru că nu mai voiam doar să câștig. Voiam să recuperez ceea ce pierdusem. Și această idee m-a ținut prinsă într-un cerc: pierdere, încercare de recuperare, altă pierdere, promisiune, din nou joc, din nou pierdere. Ani de zile am găsit explicații. Am găsit scuze. Am găsit motive. Dar am evitat singurul adevăr pe care trebuia să-l spun:
„Am o problemă cu jocurile.”
MOMENTUL ÎN CARE AM ÎNCEPUT SĂ VĂD LUCRURILE ALTFEL
MOMENTUL ÎN CARE AM ÎNCEPUT SĂ VĂD LUCRURILE ALTFEL
Cât timp mai vreau să trăiesc așa?
Nu câti bani mai pot recupera.Nu când voi avea următoarea șansă.Nu cât pot câștiga.
Ci:
Cât din viața mea mai vreau să dau jocurilor?
Atunci am înțeles ceva important.
Nu trebuie să recuperez banii ca să încep să-mi recuperez viața.
Trebuie să mă opresc.
DE AICI A APĂRUT „30 DE ZILE FĂRĂ JOCURI”
Așa s-a născut această pagină.
Nu dintr-o viață perfectă.
Nu din poziția unui om care știe tot.
Și nici din dorința de a le spune altora ce să facă.
Ci din nevoia de a încerca.
30 de zile.
30 de zile fără jocuri.
30 de zile fără să încerc să recuperez pierderile.
30 de zile fără să-mi spun că „doar puțin” nu contează.
30 de zile în care să văd cum este viața atunci când jocurile nu mai conduc deciziile mele.
DE CE 30 DE ZILE?
Pentru că uneori „nu mai joc niciodată” pare imposibil.
Este o promisiune atât de mare încât mintea începe imediat să negocieze.
„Dar dacă…?”
„Poate peste o lună.”
„Poate doar o dată.”
„Poate când voi avea mai mulți bani.”
De aceea am ales să mă concentrez pe ceva mai simplu.
Astăzi nu joc.
Mâine nu joc.
Și apoi încă o zi.
Zi după zi.
Nu trebuie să-mi rezolv toată viața într-o singură zi.
Trebuie doar să nu mă întorc la joc în ziua de astăzi.
ACEASTĂ PAGINĂ NU ESTE DOAR DESPRE MINE
Dacă ai ajuns aici pentru că și tu ai pierdut bani la jocuri…
dacă ai ascuns cât ai pierdut…
dacă ai mințit că te-ai oprit…
dacă ai încercat să recuperezi pierderile…
dacă ai spus de zeci de ori „gata” și apoi te-ai întors…
dacă familia ta nu mai înțelege de ce continui…
dacă tu însuți nu mai înțelegi de ce continui…
vreau să știi ceva:
nu ești singurul om care trece prin asta.
Și nu trebuie să aștepți să pierzi tot ca să recunoști că există o problemă.
Nu trebuie să ajungi în cel mai rău punct al vieții tale ca să spui „mă opresc”.
Poți începe acum.
NU PROMIT CĂ VA FI UȘOR
Nu vreau să transform această provocare într-o poveste falsă în care după prima zi totul devine perfect.
Nu va fi neapărat ușor.
Vor exista zile în care tentația va fi puternică.
Vor exista momente în care mintea va încerca să găsească motive pentru a te întoarce.
Și poate vor exista zile în care vei simți că nu mai poți.
Dar tocmai pentru acele zile există această pagină.
Pentru a avea unde să revii.
Să citești.
Să te gândești.
Să-ți amintești de ce ai început.
CE ÎNCERCĂM SĂ RECUPERĂM ÎN ACESTE 30 DE ZILE?
Nu doar banii.
Încercăm să recuperăm timpul.
Liniștea.
Încrederea în noi.
Relațiile.
Somnul.
Planurile.
Bucuria lucrurilor simple.
Și, poate cel mai important dintre toate:
controlul asupra propriei vieți.
Pentru că viața nu înseamnă doar cât ai în cont.
Înseamnă și cât de liber ești să alegi ce faci cu timpul tău.
30 DE ZILE.
FĂRĂ JOCURI.
FĂRĂ RECUPERAREA PIERDERILOR.
FĂRĂ „DOAR O DATĂ”.
FĂRĂ SCUZE.
O ZI O DATĂ.
Pentru că uneori nu trebuie să câștigi bani ca să câștigi ceva.
Trebuie doar să încetezi să mai pierzi.
Viața ta.